De ce folosim expresii ca ”nu te juca cu focul!”, atunci când cineva îsi asuma niste riscuri destul de mari pentru conditia lui? Sau si mai frumoase ca: “nu te juca cu dragostea!”, “nu te juca cu inima!” atunci când e vorba de sentimente false fata de altcineva? Raspunsul este simplu. Oricât cât de ciudat ti s-ar parea, viata ta, vietile noastre sunt de fapt niste jocuri. Nu sunt o joaca, cum spun altii, sunt chiar niste jocuri.
Cineva acolo sus, a reusit sa creeze cea mai mare consola de jocuri. Înainte de a iesi la iveala aceasta consola, au fost create conditiile de joc si binenteles, personajele de joc.
Consola avut succes înca de la început. Inventatorul ei o facuse dupa un algoritm simplu. Era un singur nivel de joc, care nu avea sfârsit, nu se termina niciodata. Regula principala a jocului era una simpla: personajele trebuiau pur si simplu sa existe pentru ca jocul sa se deruleze liniar. Despre trecerea la un nivel urmator nici vorba. Nu se stia de asa ceva, nu era accesibil si nici nu încercau sa-l caute.
(more…)